duminică, 16 noiembrie 2014

      Culoarea,  defapt nonculoarea neagra ma acoperă și învelește ca o plapuma sub care se ascunde un trup rece și gol.  Ma acoperă încet și îmi da starea de îngrijorare sufleteasca și liniște trupeasca.
       Întunericul nopții se apropie cu pași repezi iar eu,  eu nu ma mai chinui sa ma lepăd de ea ci aștept sa ma afund cu toată ființa mea ,  sa ii simt tăcerea și apăsarea care ma înconjoară. Ma simt panicata și singura dar,  si melancolica,  gânditoare,  câtuși de puțin realista.  Simt cum toate gândurile mele se învârt și se bat cap în cap,  încerc sa le înțeleg,  sa le deduc,  sa îmi răspund la cele 100 de întrebări puse pe timp de ziua, dar,  raza de lumina care apare strica toată armonia din capul meu și tot războiul din inima mea.

   Totul incepe de la 0,de la nimic. Incepe si se termina la un moment dat cand Dumnezeu nu mai are nici o apasare, nici o dorinta de a mai te tine in viata. 
  Totul incepe de la asa zisul Adam , primul om pe pamant inaintea venirei Evei cea pacatoasa . Dupa ce ei au fost alungati de Dumnezeu , drept pedeapsa , au fost obligati sa creeze alti copii . Deci , daca stam si ne gandim in aprofunzime , toti am fii frati intre noi . Dar asta este doar o poveste din sutele citite despre aparitia omului pe pamant.  
   Omul este fiinta cea mai dezvoltata mintal si fizic . Traim intr- o civilizatie si ne chinuim sa ne integram. De ce facem asta ? De ce trebuie sa ne intergam si nu putem sa fim noi insine ? Totii oamenii au ajuns sa semene unii cu altii , nu ies din monotonia care ne apasa pe fiecare in parte , nu vor sa fie priviti sau criticati de alte persoane care au aceeasi gandire de cacat ca a altor 200 . Frica de a fi exclusi,frica de a arata cine esti cu adevarat se afla in sufletul si mintea tuturor chit ca vor, sau nu , sa o zica cu voce tare . Se spune ca fiecare om este unic in felul sau , dar nu mai pot gasi nimic nou intr-o persoana, nici un accent , nici un cuvant iesit din comun , nici un gest , nimic , totul este la fel , la fel de plictisitor si monoton . 
    Pur si simplu ii urasc . Urasc ce sunt, ce au fost , ce au devenit . Toti sunt doar anumite "personaje" dintr-un roman lung care sfarseste la fel ca in oricare poveste . Urasc falsitatea lor,falsitatea cu care te privesc, zambetele false care ti le arata ,prieteniile false , cuvintele false  . Totul este fals !